Tehnici chirurgicale minim invazive pentru tratarea apneei obstructive
Receptorii pentru simțul olfactiv sunt situați în zona superioară a nasului. Receptorii olfactivi sunt neuroni bipolari. De la ei pleacă terminațiile senzoriale, nervul olfactiv, care urcă printr-o “lama ciuruită” a unui os al nasului, etmoidul și, de acolo, urmează un traseu superior către nucleii centrali, spre cortex. Astfel creierul percepe mirosurile. Lipsa mirosului se numește anosmie, iar scăderea intensității mirosului, hiposmie și se poate asocia cu tulburări de gust, numite disguezii.
Disfuncțiile olfactive, tulburările de miros, se împart în 3 categorii:
De conducere – în care intră patologiile obstructive ale nasului: rinitele acute sau cronice obstructive, alergice, vasomotorii, polipozele nazale, rinosinuzitele maxilare, etmoidale. În aceste cazuri, mucoasa inflamată nu permite intrarea aerului în zona receptorilor olfactivi.
Centrale – apărute în tulburări ale sistemului nervos central, în cazurile unor boli degenerative (Alzheimer) sau fracturi nazale posttraumatice cu implicarea osului etmoidal.
Disfuncții olfactive sensoriale – cel mai frecvent virale (postgripale, post SARS-COV2) când virusurile determină degenerarea epiteliului receptor nervos și a căilor nervoase, a nervului olfactiv sau afectare datorată unor toxice, medicamente sau droguri.
În cazul alergiilor, al rinosinuzitelor se instituie tratament antiinflamator, antialergic local si general,
pentru a obține un efect dezobstruant ce permite vaporilor să ajungă la mucoasa nazală plină de receptori olfactivi.
În cazul polipozelor se poate administra cortizon sau se intervine chirurgical.
În cazul virozelor respiratorii, pentru a nu prelungi perioada “fără miros” (hiposmia), se recomandă tratament antiinflamator, dezobstruant nazal, Cortizon, aerosoli și Vitamine din grupul B. Practic, se încearcă salvarea unor receptori nervoși și cailor nervoase, al nervului olfactiv .
Virusul Sars Cov2 poate provoca hiposmie sau chiar anosmie și tulburări de gust. Aceasta din urmă poate fi de durată lungă sau permanentă sau, în cel mai bun caz, să treacă în două-trei săptămâni. Inca nu se stie exact mecanismul de actiune , de degenerare npartiala/ temporara/ definitive a acestui virus nou.
Pentru accelerarea recuperării mirosului se pot face exerciții de reînvățare și asociere a mirosurile cu mâncăruri, cu esențe, cu parfumuri cunoscute. Astfel, se pot face exerciții de mirosire de esențe de portocale, de rom, scortișoară, vanilie, de trandafiri sau cu parfumurile personale. În procesul de recuperare a mirosurilor este posibilă și identificarea mirosului de cafea, unul foarte fin și mai greu detectabil în prima fază.
Excercițiile de reînvățare a mirosurilor sunt simple
Avem nevoie de 15-20 de minute, zilnic, cel putin 2 săptămâni, timp pe care să îl petrecem mirosind diferite arome (scorțișoară, rom etc.).
Mirosurile foarte tari, iuți, de hrean, de oțet sau de alcool sanitar nu stimulează receptorii mirosului, ci pe cei de iritație trigeminali. Deci, au un alt parcurs central. De aceea, de multe ori, aceste mirosuri iritative, tari sunt simțite. Ele nu sunt mirosuri, ci în realitate, sunt iritații puternice ale mucoasei nazale.
În afară de scăderea simțului olfactiv sau dispariția totală a acestuia, mai există pervertirea mirosului (cacosmia). În astfel de situații, o aromă poate fi receptată altfel decât o știam, până într-un anumit moment. Acestea sunt tot tulburări nervoase. Ele pot fi identificate și în Boala Alzheimer, tulburări de personalitate și în sindroame depresive (boli cu preponderență corticale).
Simțul mirosului este foarte puternic conectat cu simțul gustului, dând disfuncții: disguezii, aguezie/ hipoguezie (pattern al infecției cu noul coronavirus SARS Cov2).
Dr. Ioana Alexandra Vodă MD, Ph D. – ORL- otoneurologie
About the author
Related posts
