ORL – Tinitus


Tinitusul sau acufena reprezinta un zgomot care se poate auzi in urechi sau „in cap“, de un individ, intr-o anumita situatie. In mod obiectiv, zgomotul poate sa fie de frecventa joasa, de fond (ca o fasaiala), sau poate fi de frecventa inalta: ca un fluierat, ca tiuitul unui greiere. Intensitatea acestor zgomote este diferita. Uneori, o banala acufena reprezinta o problema deosebita. In alte situatii, intensitatea zgomotului poate fi acceptabila — il putem auzi, chiar daca este permanent, doar cand este liniste totala: in pat, inainte de culcare, atunci cand suntem singuri, intr-o camera inchisa, fara zgomote de fond. Altfel, discutiile celor din jur, radioul, televizorul sau calculatorul pot masca acufena, care de fapt exista, dar nu o auzim.

De asemenea, pot exista acufene permanente si acufene intermitente. De obicei, intalnim o acufena intermitenta dupa anumite traume sonore, de regula la muncitorii din constructii, care lucreaza cu picamere, la cei care lucreaza cu explozibili si nu-si protejeaza urechile corespunzator la detonarea incarcaturii explozive, sau la profesionistii din armata sau politie, care fac trageri cu armele din dotare. Si tinerii pot sa aiba aceste acufene, dupa ce merg in discoteci sau in cluburi – de obicei, dupa zgomote puternice, care dureaza mai mult de cateva ore incontinuu. In discoteci ne supunem auzul la 110-120 de decibeli, un nivel de zgomot ce corespunde cu cel al motoarelor de avion turate la maximum. De altfel, majoritatea DJ-ilor au probleme cu auzul, tocmai din cauza volumului muzicii! Atentie si la „moda“ din randul tinerilor, de a asculta muzica la castile iPod-urilor sau ale Music Playerelor, data la maximum – acestea afecteaza auzul, uneori iremediabil!

Trebuie sa se stie ca toate traumele sonore, care apar la peste 75-80 de decibeli, pot provoca scaderea auzului sau aparitia unei acufene care este de regula inalta (ca un tiuit), care ramane permanent si este de obicei bilaterala. La inceput, acufenele sunt intermitente, dar daca persoana in cauza persista in mediul respectiv, pot ajunge permanente!

Acufenele intermitente se pot instala si dupa o stare de enervare, cand este posibil sa apara o fluctuatie de tensiune arteriala (hipertensiune), dar si pe fondul unei tensiuni arteriale scazute, cand suntem nemancati, obositi si avem hipoglicemie. In aceste cazuri, tiuiturile din urechi trec rapid daca mancam, daca ne hidratam corespunzator, iar tensiunea si glicemia revin la valorile normale.

Bolile care provoaca zgomote

— Acufenele pot fi cauzate si de unele afectiuni ale urechii interne?
— De obicei, atunci cand din discutiile cu pacientii nu depistam o trauma sonora sau un fond hipertensiv, putem suspecta o cauza mai grava a producerii tinitusului. Astfel, poate fi afectat nervul auditiv, respectiv celula nervoasa receptoare din urechea interna, chiar din cauza traumelor sonore repetate, despre care vorbeam.

O alta cauza poate fi otoscleroza (crestere osoasa anormala localizata in urechea medie) — o afectiune genetica foarte frecventa, care se manifesta de regula unilateral, mai ales la femeile tinere, de 20-40 de ani. Otoscleroza apare ca urmare a unei osificari la nivelul scaritei din urechea interna si, practic, tot lantul osicular ciocan-scarita-nicovala se blocheaza. Timpanul este bun, la fel si nervul auditiv, dar apare osificarea (ca o batatura), care nu mai permite miscarea acestora. Pentru ca nu mai vibreaza timpanul, boala se manifesta prin hipoacuzie, iar pentru ca se fac acolo tot felul de depozite de calciu, se manifesta prin acufene – o fasaiala puternica in ureche. Otoscleroza trebuie investigata, pentru ca este o boala evolutiva care nu are tratament medicamentos, ci doar chirurgical: se scoate o bucata de scarita si se pune un piston, ideal unul din titaniu sau din teflon, ori se face o protezare auditiva. Proteza creste capacitatea de auz si mascheaza zgomotul de fond si se scapa astfel de ea. Insa pacienta trebuie sa stie ca poate fi mostenita si de urmasii sai.

O alta cauza poate fi o formatiune tumorala, numita neurinom de nerv acustic (nu este un cancer, ci o tumora benigna), care creste intr-un loc foarte periculos, respectiv in conductul auditiv intern, unde nu sunt decat nervi. De aceea, pacientii care sufera de aceasta boala au de obicei ameteli mari si hipoacuzie. Aceasta tumora are un ritm de crestere foarte lent si, la inceput, da doar tiuituri deranjante. Din fericire, se poate opera, astfel incat sa nu afecteze iremediabil auzul.

Boala Meniere poate da si ea acufene extrem de suparatoare. De obicei se manifesta prin hipoacuzie – se creeaza o mare presiune in urechea interna, astfel incat structurile lichidiene din urechea bolnava afecteaza atat cohleea, adica auzul, cat si partea vestibulara si atunci se distruge intreaga structura a urechii medii si interne si astfel apar crize de ameteala puternica, cu zgomote in ureche, cu greata, cu varsaturi, de nu se mai tine omul pe picioare! Si aceasta este o boala evolutiva, periculoasa, care duce la cofoza, care inseamna pierdere totala de auz, si la imposibilitatea sa mai stam in picioare, din cauza pierderii totale a echilibrului.

Pe langa aceasta, mai exista o serie de tumori periculoase pe nervul auditiv, din ureche pana in creier, care se manifesta in faza de debut printr-un tiuit in ureche. Pe absolut tot parcursul nervului auditiv pot sa existe, in anumite locuri, diverse patologii.

Atentie, cand tiuitul urechilor apare in mod repetat pe un fond de nervozitate mare, poate fi vorba de un sindrom de hipertensiune intracraniana (deci, o stare de pericol!) si trebuie ca persoana in cauza sa consulte un medic specialist, pentru a avea la indemana medicamente cu ajutorul carora sa se calmeze, altfel poate face un accident vascular cerebral! Chiar si scleroza multipla afecteaza partial nervul auditiv, iar primul semn al acestei afectiuni poate fi un tinitus! Pe langa patologia de nerv auditiv, mai exista si o patologie vasculara care poate cauza tinitus. Hipertensiunea, hipotensiunea, tensiunea oscilanta — orice variatie de presiune sanguina poate sa dea temporar acufene, care pot sa treaca de la sine, cu ajutor medicamentos sau alimentar.

Si ateroamele (depunerile de placi de aterom din interiorul vaselor sanguine) pot da zgomote in urechi. Un blocaj pe o artera mare (carotida interna, externa sau comuna) poate crea un flux crescut in zona respectiva, iar pentru ca sangele va circula mult mai repede si cu flux mai puternic pe o parte fata de cealalta, se simte ca o acufena din cauza presiunii din urechea respectiva.

Spondilozele sunt la fel de des incriminate in aparitia tinitusului. La aplecarea si la diverse miscari de rotire ale capului, pacientul poate avea ameteli usoare si tiuit in urechi. De vina sunt arterele vertebrale, prin care sangele nu mai circula bine din cauza blocajului muscular la nivel cervical, care exercita astfel o compresie asupra lor, ceea ce se numeste insuficienta vertebro-bazilara. Circulatia sanguina posterioara este afectata, nu este egala presiunea sanguina din ramura stanga cu cea din ramura dreapta si exista un flux mai scazut pe o anumita parte, care poate sa dea instabilitati (nu neaparat ameteala cu vertij) si acufene.

Tot aici trebuie sa vorbim si despre anevrisme, care sunt dilatatii congenitale ale vaselor de sange. La un moment dat, pe fondul unor factori favorizanti, peretele acestora se slabeste, dilatatia se mareste si apare o vajaiala puternica in urechea din partea in care este anevrismul.

Asadar, acufena poate sa ne avertizeze din timp despre o afectiune potential grava, de aceea trebuie luata in consideratie daca este permanenta sau se agraveaza. Totusi, chiar si o ureche infundata cu un dop de ceara poate sa dea tiuit si o senzatie de presiune mare in ureche. Acelasi lucru se intampla si in cazul unei otite. Deci, nu trebuie sa ne speriem ca numai bolile cele mai grave dau acufene.

— Avand atatea presupuse cauze, este simplu sa faceti o diagnosticare corecta?
— Pentru orice afectiune din sfera ORL putem face investigatii de mare acuratete. Daca suspectam afectarea nervului auditiv, facem o audiograma tonala.

In conceptul medicinii moderne, tinitusul nu mai apartine zonei receptoare, urechii interne. Specialistii occidentali sunt de parere ca el se constientizeaza cand ajunge pe scoarta cerebrala, in aria temporala. RMN-urile functionale (care nu exista inca in Romania) au aratat ca, atunci cand cineva are un tinitus, se aprind toate „beculetele“ pe scoarta cerebrala, la nivelul proiectiilor temporale, in dreptul urechilor! De fapt, acolo este un zgomot permanent, care enerveaza si stimuleaza toti neuronii din zona respectiva.

Putem avea un auz normal, dar sa fie prezent un tiuit permanent, care deranjeaza auzul. De fapt, daca facem o audiograma tonala, noi auzim, dar nu intelegem cuvintele, pentru ca exista o hiperexcitabilitate corticala in zona respectiva. Iar tonul acela, care poate fi inalt (sub forma unui tiuit) sau gros (ca un vajait), deranjeaza toate celulele din zona, induce o hiperexcitabilitate generala, cu focare permanente, ceea ce pentru creier reprezinta un disconfort cumplit. „Dezordinea“ nu este numai locala sau vasculara, ci se manifesta in tot capul, deranjeaza, apar lipsa de concentrare, nervozitatea excesiva, insomnia si o multime de alte lucruri care pot sa strice intreaga functionalitate a organismului.

Patologia vasculara se poate vedea pe eco-doppler, pe angio-RMN (un RMN care vede circulatia vasculara). Computerul tomograf nu arata vasele de sange. Omul cu tiuit in urechi si in cap este, pana la urma, un om disperat ca nu scapa de aceasta problema…

— Conteaza tipul zgomotului auzit, va orienteaza in diagnosticare?
— Uneori da, alteori nu. De fapt, singura diferentiere care se poate face pe baza zgomotului auzit de pacient ne poate indrepta spre o cauza posibila din doua, respectiv putem sti daca este vorba de un tinitus pe fond vascular, deoarece in acest caz nu se aude acel zgomot inalt, ca un tiuit, un bazait, o zbarnaiala, un suierat, ci exista un galgait intermitent, cu aceeasi frecventa ca a pulsului sanguin, cauzat de circulatia deficitara.

Tratamente dublu mixt

— Ce tratament poate sa ne scape de aceste nesuferite zgomote?
— Tratamentul se recomanda in functie de etiologie, de cauza declansarii acufenelor. In primul rand, noi trebuie sa eliminam cauzele periculoase ale acufenelor: tumorile, accidentele vasculare, stenozele periculoase, anevrismele, tot felul de boli neurologice, pentru ca acufenele sunt primele semne ale unor boli neurologice, cum ar fi scleroza multipla. Daca este vorba de tumori, trebuie consultat un medic neurochirurg si se fac investigatii suplimentare pentru rezolvarea cauzei respective. Daca este o cauza vasculara, se va face un consult cardiovascular si se vor urma tratamentele adecvate (de exemplu, in cazul placilor de aterom care stenozeaza complet carotidele si sunt foarte periculoase, acestea trebuie operate!). Daca suspectam o cauza neurologica, pacientul va fi indrumat catre un specialist neurolog.

In cazul bolii Meniere, se fac aplicatii cu gentamicina in urechea interna sau se da o medicatie care distruge efectiv urechea interna si auzul, dar macar omul nu mai ameteste si ramane cu cealalta ureche perfecta. In unele cazuri, mai usoare, se fac alte tratamente, pe baza de medicamente calmante, care pot sa scada aceasta presiune endolimfatica deosebita din urechea interna.

Dupa cum observati, un simplu zgomot in ureche poate sa mascheze boli foarte grave. De aceea, in primul rand, se face identificarea cauzei si eliminarea bolilor grave. Nu exista o solutie unica, ci adaptam solutii particulare fiecarui caz.

O prezenta importanta: psihologul

Daca nu exista nicio cauza grava si constatam ca este doar o acufena functionala, atunci putem administra un tratament pentru a inhiba hiperexcitabilitatea corticala. Mai ales daca pacientul este tanar, ii dam un vasodilatator cerebral si ii recomandam repaos auditiv, fara zgomote puternice, fara muzica in casti, cu liniste, somn, pentru refacerea nervilor si a vascularizatiei, vitaminele B1 si B6, care sunt foarte bune neurotrofice si vasodilatatoare care deschid vasele (ginkgo biloba si altele asemenea). Neurologul si otologul pot sa indice un astfel de tratament, cu vitaminele B si cu calmante. Daca nu merge nici acest tratament, trebuie facuta mascarea zgomotelor-fantoma cu ceva calmant. Si aceasta se poate face doar prin meloterapie: trebuie sa ascultam in surdina o muzica relaxanta, la un volum acceptabil, astfel incat sa mascam zgomotul dat de tinitus, sa dormim cu televizorul sau cu radioul pornite (programate sa se opreasca dupa un interval in care consideram ca putem adormi). Daca nici unul din aceste tratamente usoare nu are efect, se pot recomanda medicamente calmante, care sa inhibe aceasta hiperexcitabilitate. Este vorba despre anxiolitice, care scad nervozitatea, excitabilitatea, medicamente care se recomanda si in epilepsie – o afectiune ce se manifesta tot printr-o hiperexcitabilitate a unei zone, deci sa nu ne sperie cand primim asemenea medicamente. Dar, in primul rand trebuie incercata rezolvarea fara medicamente.

— „Trucul“ cu muzica sau televizorul trebuie aplicat permanent, sau doar un timp limitat?
– Depinde de pacient. Daca el simte (dupa o saptamana sau doua) ca poate sa doarma si nu-si mai aude acufena, poate sa renunte la televizor. Daca nu, ramane cu televizorul programat sa se inchida singur. Fiecare isi adapteaza toate aceste sfaturi la situatia personala. Daca este o persoana foarte anxioasa, nervoasa, care peste toata anxietatea sa mai are si un tiuit in ureche, atunci neaparat trebuie si consiliere psihologica, cu terapie comportamentala, care in aceste cazuri da rezultate foarte bune.

— Cat dureaza tratamentul, in cazul unei cauze obiective, din sfera ORL?
– Pentru bolile acute ale urechii (otite, tulburari de trauma sonora etc), tiuitul trebuie sa treaca de la sine intr-o saptamana, doua. Daca nu trece, se fac tratamente de una-doua luni. Daca exista o boala cronica, in cazul varstnicilor, sau la cei la care tiuitul este pe fond vascular si este deja corticalizat, se fac tratamente de pana la sase luni sau chiar un an, dupa care se scad dozele si se incearca un tratament alternativ – acupunctura, hipnoza, ginkgo biloba, suplimente alimentare cu zinc, lipoflavonoide, complexul de vitamine B. Dar, la inceput se face un tratament de stabilizare, pana cand pacientul se simte mai bine. Medicamentele pot fi schimbate in cursul tratamentului. De obicei, pentru ca au o reactivitate slaba a vaselor cerebrale, persoanele in varsta iau medicamente antihipertensive, care sunt si vasodilatatoare, asa ca ei au un tratament permanent care, dupa parerea mea, ar trebui sa se faca in jur de 2-3 luni pe an, cand se simt mai rau sau cand au tensiune oscilanta. Dar altfel, nu trebuie urmat un tratament permanent! Preferam sa le dam meloterapie, discuri speciale, sfaturi utile si ii invatam sa devina propriul controlor al acestor sunete, sa-si gaseasca singur trucuri care sa-i faca sa uite de ele.

— Tinitusul poate sa apara si la persoanele in varsta, pe fondul slabirii auzului?
– La persoanele in varsta intalnim presbiacuzia cu presbivestibulia de varsta – o hipoacuzie fiziologica, normala, in care nervul pur si simplu se sclerozeaza si determina aparitia unei hipoacuzii pe frecventele inalte. Adica batranii aud, dar nu inteleg clar tot ce se vorbeste in jurul lor. Au frecventele bune pe tonurile joase, corespunzatoare vocalelor A, E, I, O, U si au frecventele proaste pe R, S, T, T. Tot datorita varstei pot sa apara si acufenele, care, de fapt, sunt cauzate atat de functionarea deficitara a nervului auditiv, cat si de afectarea sistemului vascular, care determina o irigare proasta, cu aparitia hipoacuziei si a acufenei. Se trateaza in acest caz cu medicamente vasodilatatoare care sa deschida vasele, sa se irige mai bine toata partea centrala — nu numai nervul auditiv, ci mai ales cortexul. Trebuie sa se inteleaga bine ca problema, la persoanele de varsta a treia, nu este strict locala, ci totul se corticalizeaza si de aceea trebuie sa recomandam vasodilatatoare si calmante, ca sa-i ajutam sa adoarma si sa nu mai bage in seama zgomotele-fantoma, sa nu le constientizeze, sa le bage in subconstient si atunci scapa de ele – nu le mai aud, nu le mai percep, chiar daca ele nu dispar in totalitate.

De la vajait la depresie

— Care sunt complicatiile acufenelor?
— Tinitusul poate afecta semnificativ calitatea vietii. Neobisnuiti cu aceste sunete, aparute brusc, pacientii sunt de regula obositi, stresati, au insomnii, au probleme legate de concentrare si memorare si deseori ajung la depresii, anxietate si stari de iritabilitate. Un banal bazait poate fi foarte deranjant, mai ales daca este permanent si la frecvente inalte.

— Se poate preveni tinitusul?
— Da, cel putin acufenele de origine nervoasa si vasculara, mai ales daca stim ca avem un grad de hipoacuzie. Sunt multi oameni care mostenesc din familie o sensibilitate a nervului acustic, nu au un auz perfect. Aud bine, sunt tineri, dar nu au un auz perfect. Aceia nu trebuie sub nicio forma sa stea in zgomot de fond, sa frecventeze discoteci inchise, ci cel mult unele in aer liber si sa stea cat mai departe de boxe, sa nu utilizeze castile, sa nu asculte muzica puternica, sa previna zgomotele puternice prin purtarea unor casti de protectie, a antifoanelor, care se fac personalizat, prin luare de mulaj si care se poarta sub castile respective (castile fac numai o protectie de maximum 15-20 de decibeli). Cei care stiu ca au o sensibilitate, ca li se infunda urechile usor si le tiuie dupa zgomote puternice, in niciun caz sa nu se expuna frecvent la acest lucru. Tot preventiv, tinerii care lucreaza intr-un mediu cu zgomot puternic (baruri, cluburi, discoteci etc.) trebuie sa-si faca audiograme, macar din sase in sase luni. Daca au deja o hipoacuzie, trebuie sa-si schimbe urgent locul de munca.

Exista persoane care au hipoacuzii si fac acufene cand au examene sau tot felul de termene limita. Ei bine, emotia si stresul scad auzul si intensifica acufenele. In perioadele de examene pot urma un tratament special de preventie, care macar sa stopeze manifestarile in limitele existente, sa nu avanseze, sa nu scada auzul si sa nu creasca acufena. Se recomanda tratamente cu vitamine, minerale si plante, care ajuta foarte mult in perioadele de criza. Eu le recomand si varstnicilor astfel de tratamente, primavara si toamna.

Search

+