Sindromul vestibular periferic – vertij și instabilitate
Funcția de echilibru se realizează cu ajutorul informațiilor primite de la nivelul urechii interne (vestibul), de la nivel vizual si de la nivelul receptorilor de presiune din tălpi. Rolul principal în menținerea echilibrului îl are însă vestibulul din urechea internă, o afectare a funcției acestuia determinând senzație de amețeală, vertij rotator, dezechilibru si nesiguranță la mers.
Sindromul vestibular periferic este o patologie din ce în ce mai des întâlnită în cabinetele de ORL și otoneurologie. Acest lucru poate fi determinat de îmbătrânirea demografică a populației și de creșterea ponderii populației vârstnice, dar și de contextul crizei sanitare actuale, virusul SARS-COV2 fiind un virus neurotrop, infecția cu acesta putând determina neuropatii vestibulare, afectarea nervilor vestibulari – ai echilibrului – câte doi pentru fiecare ureche.
Amețelile, instabilitatea și vertijul influențează negativ calitatea vieții pacienților, aceștia având anumite restricții în desfășurarea activităților zilnice, casnice dar și de la locul de muncă. Pacienții cu boli ale urechii interne acuză de cele mai multe ori senzație de amețeală, vertij rotator, rău de mișcare, senzație de greață și vomă, dificultăți de focalizare , nu pot citi clar și dezechilibru la mers.
Rezolvarea acestor simptome, după ce se fac teste vestibulare și se pune un diagnostic foarte precis de localizare a leziunii se poate face fără medicație de lungă durată, doar simptomatice pentru 10 zile și multe exerciții specifice zonei afectate din urechea internă. Reabilitarea vestibulară prin exerciții vestibulare a devenit o metodă indispensabilă de tratament pentru pacienții cu tulburări de dezechilibru. Este o metodă de tratament non-invazivă, uneori complementară tratamentului medicamentos, care are rolul de a simetriza răspunsurile vestibulare, de a elimina dependența vizuală – menținerea echilibrului prin fixarea de repere vizuale și de a normaliza reflexul vestibulo-ocular prin compensare nervoasă centrală.
Perioada de recuperare a unui sindrom vestibular periferic cu o disfuncție vestibulară variază de la o persoană la alta, lucru care sugerează faptul că în acest proces sunt implicați mai mulți factori. Factori de predicție negativi în reabilitarea vestibulară sunt: deficite de vedere, istoric de migrene, spondiloza anchilozantă, coexistența unor tulburări neurologice, deficite de convergență, deficite vestibulare bilaterale, diabet zaharat, tulburări ale coloanei cervicale care reduc amplitudinea mișcărilor, funcție vestibulară fluctuantă, glaucom, anumite medicamente, miopatii ce determină scăderea forței musculare, boala Parkinson, neuropatiile periferice.
Pot beneficia de reeducare vestibulara nu doar pacienții cu sindroame vestibulare periferice precum – neuronită vestibulară, boala Meniere, migrena vestibulară, presbivestibulie – de vârstă, kinetoze, rău de debarcare, dar și pacienții cu sindrom vestibular central precum accident vascular cerebral, traumatisme craniene, sindrom vestibular cervicogen, afecțiuni cerebeloase, scleroza multiplă.
Ședințele de reeducare vestibulară durează în medie 30 de minute, se efectuează sub stricta supraveghere a personalului medical calificat în reabilitare vestibulară și sunt personalizate în funcție de patologia și evoluția fiecărui pacient. Exercițiile se efectuează cu ajutorul saltelelor de spumă, a fotoliilor rotative, a benzii de alergare, a platformei de posturografie dinamica computerizată și a softurilor de realitate virtuală. Siguranța pacienților este de o importanță majoră, spațiul de lucru fiind special amenajat în acest sens (personal medical care supraveghează ședințele, bare de protecție, personalizarea ședințelor în funcțiile de necesitățile și gradul de suportabilitate al pacienților). Pacienții sunt încurajați să exprime simptomele pe care le resimt în timpul exercițiilor, chiar dacă pentru unii din aceștia acest lucru este dificil de făcut. Frica față de senzația de amețeală poate fi o problemă în cadrul programului de reeducare, în special la pacienții cu simptome cronice, deoarece aceștia au tendința de a evita activitățile și situațiile care le provoacă aceste simptome.
Înainte de a începe programul de reeducare vestibulară se efectuează o serie de teste necesare stabilirii unui diagnostic corect și al unui bilanț vestibular inițial. În funcție de acestea se stabilește tipul de exerciții necesare în cadrul programului, durata acestora și numărul necesar de ședințe de reeducare. Acestea pot varia de la 5-10 ședințe , în funcție de patologie și de evoluție. Durata tratamentului variază de la 4 la 12 săptămâni.
Există sindrom vestibular periferic bilateral cu deficite vestibulare bilaterale, atunci când ambele urechi sunt afectate. Acesta se tratează prin tehnici de substituție, de compensare a mersului prin stimularea musculaturii și a reflexelor oculare la pacienții cu multiple boli asociate, probleme osteoarticulare sau simptome psihiatrice, toți aceștia necesitând un număr mai mare de ședințe de reeducare vestibulară; în general, apar la vârstnici care au primit medicamente ototoxice pentru boli ca tuberculoza, cancerul – citostatice.
Dr. Soare Mirabela