Reeducare vestibulara
Reeducarea vestibulara se adreseaza persoanelor care sufera de vertij ( vertij de pozitie- otolitic, neuronita vestibulara, boala Meniere), instabilitate, rau de miscare- kinetoza. Reeducarea vestibulara s-a dezvoltat incepand cu anul 1968 sub indrumarea lui Alain Semont, apoi Michel Toupet, in scoala franceza. Reeducarea este un proces de invatare, compensare si /sau substitutie senzoriala, ce are la baza utilizarea resurselor multisenzoriale- vederea, proprioceptia, sau cealalta ureche- in cazul unor afectiuni periferice- o ureche interna afectata, precum si compensare central- corticala si cerebeloasa.
Ce este reeducarea vestibulara?
Incercand a fi cat mai pe intelesul tuturor , vom descrie reeducarea plecand de la corpul uman pe care-l comparam cu un tanc cu senile. Tancul va merge drept si nu va fi dezechilibrat atunci cand cele 2 senile functioneaza la fel de bine. Cand una se misca mai incet sau deloc, tancul o va lua intr-o parte sau se va roti.
In cazul nostru, senilele sunt reprezentate de urechile interne. Atunci cand ele nu sunt egale , nu functioneaza la fel de bine, iar noi vom devia stanga sau dreapta.
Aici intervine reeducarea, care prin anumite exercitii, va “egaliza” cele 2 urechi interne , sau va invata creierul sa substituie /compenseze deficitul unei “senile”, astfel incat traiectoria sa nu se schimbe, sau sa-l invete sa functioneze doar intr-o “senila”.
Pe ce se bazeaza?
Reeducarea / reabilitarea vestibulara prin exercitii, se bazeaza pe facilitarea compensarii centrale, a substitutiei, respectiv adaptarea /obisnuirea organismului de a functiona corect chiar daca exista leziuni vestibulare.
Reeducarea necesita existenta in primul rand , al unui diagnostic corect- pus de un medic ORL, in urma unor teste functionale de urechi intrne, precum si a unei echipe: medic-pacient-kinetoterapist vestibular,care sa functioneze realmente ca o echipa.
Necesita timp si rabdare, informare si comunicare corecta in interiorul acestei echipe.
Scopul reeducarii
1. Redarea autonomiei pacientului
2. Redarea unei vertivale subiective normale
3. Simetrizarea raspunsurilor vestibulare
4. Eliminarea nistagmusului spontan
5. Tonifierea functiei vestibulare
6. Eliminarea dependentei vizuale
7. Favorizarea compensatiei
Tehnici de reeducare
Acestea sunt adaptate fiecarei patologii si sunt personalizate fiecarui pacient
1. Tehnica compensarii
2. Tehnica planurilor inclinate
3. Tehnica rotatorie
4. Tehnica planurilor instabile
5. Tehnica stimularii opto cinetice
6. Tehnica urmaririi
7. Tehnica feed-back
8. Tehnici sau manevre eliberatoare
Program de exercitii de reeducare
Medicul stabileste un set de exercitii personalizat pe care pacientul va urma sa le execute in functie de rezultatele testelor facute.Este important sa existe o intelegere foarte buna din partea pacientului a exercitiilor pe care acesta le va face.
Practic, unele din aceste exercitii vor induce in eroare sistemul vestibuloocular,sistemul vestibulocentral, vor forta sistemul neuronal central sa modifice castigul sistemului vestibular, altele, prin expunere repetitiva la un stimul provocator de simptome vor determina reducerea raspunsului patologic. Unele dintre aceste exercitii vor determina pacientul sa utilizeze, reperele vizuale, vestibulare, repere proprioceptive…
Factori care pot influenta reeducarea clinica
Reeducarea este influentata de o serie de factori care trebuie avuti in vedere. Acestia influenteaza in mod negativ procesul:
1. Psihologici (frica, anxietate)
2. Medicatia (prea multe medicamente de mult timp, medicamente vestibuloplegice, ce blocheaza, inhiba urechea interna)
3. Lipsa de mobilitate –sedentarism
4. Leziuni centrale cerebeloase
5. Afectiuni ale proprioceptorilor periferici
6. Tulburari vizuale –inclusiv dependenta vizuala
7. Afectari spinale – mai ales cervicale ( hernia de disc, artroze, scolioze/cifoze