ORL-TINITUS, ACUFENE, TIUIT IN URECHI

Zgomotele in urechi- afectiune banala / periculoasa? (Acufena/ Tinitus)

Autor: Dr. ALEXANDRA IOANA VODA
medic primar ORL, membru al Societatii Internationale de Otoneurologie din Paris

 

Ce sunt acufenele?

Sunt zgomote percepute de om in ureche, sau in tot capul, ca o tiuiala, vajaiala, fluieraturi. Unele sunt permanente, indiferent de zgomotul exterior- desi multe sunt mascate de zgomotul de fond( acufena exista- dar nu o mai percepem cand vorbim, ascultam radio sau TV) iar alte acufene sunt intermitente– se declanseaza la efort, in pozitia culcat, la miscarea capului, etc.

Unele acufene sunt pe frecventele inalte – ca o tiuiala- frecvente dupa trauma sonora- ascultat muzica tare, nunta, discoteca,tras cu pusca, altele sunt pe frecvente joase- ca o oala sub presiune, mira de la TV. Intensitatea acestor acufene este foarte importanta,  deoarece daca devin foarte putenice, sunt extreme de obositoare, suparatoare, disperand pacientul care nu mai poate sa se odihneasca, sa-si desfasoare activitatea normal, devenind anxios, depresiv, disperat. In alte situatii, acufena este mascabila de zgomotul ambiental si pacientul se obisnuieste cu ea, nu o mai baga in seama, estompandu- se.

Cine poate avea acufene?

Toata lumea poate avea la un moment dat- mai ales dupa ce ne suparam, ne oscileaza tensiunea, suntem mai obositi, stresati. Aceste acufene sunt de obicei in cap, in ambele urechi, ca un tiuit, sunt permanente, sunt datorate tensiunii oscilante- fie prea mica( deshidratati) fie prea mare, dar si pe fond hipoglicemic-cand suntem nemancati si obositi. Aceste tipuri de acufene ne trec de obicei singure, doar remediind situatia, dupa un somn bun, o masa sanatoasa. Daca insa persista mai multe saptamani, trebuie investigate si tratate de la inceput corect pentru a nu se permanentiza.

Tinerii care merg frecvent la discoteci, cei care lucreaza acolo( in discoteca muzica poate ajunge la 100 dB), cei care asculta muzica foarte tare si multe ore in casti- iPod-uri, cei care lucreaza in zgomot- peste 70-80 dB zilnic- tesatoare, croitorese, mecanici- in hale industrial- unde ar trebui sa poarte casti de protectie, sa lucreze mai putine ore, precum si cei care trag cu arme de foc- fac frecvent trageri si nu poarta casti- toti acestia pot face trauma sonora- ce inseamna lezarea nervului auditiv definitiv, iremediabil, intai pe frecvente inalte- 4-6 KHz, apoi tot nervul devenind afectat.

Afectiunea este frecvent bilaterala, este insotita de hipoacuzie selectiva- nu au claritatea cuvintelor si au acufene. Testarea acestor pesoane trebuie sa se faca corect, in camera insonora, dupa repaus de 24 ore, dupa somn, nu imediat dupa servici, sau chiar la servici( medicina muncii este un screening).

Exista persoane cu o sensibilitate a nervului auditiv mostenita, genetica, frecvent bilaterala, cu hipoacuzii de diferite grade, care au si acufene, care nu suporta zgomote puternice- se cheama recruitment si care trebuie sa se investigheze si sa se testeze anual, pentru a observa evolutivitatea hipoacuziei, sa faca tratamente de sustinere a nervului, sa evite situatiile cu medii zgomotoase.

Exista hipoacuzii de nerv- neurosenzoriale bilaterale datorate medicamentelor precum administrari masive de gentamicina, streptomicina, kanamicina, furosemidul, chinine, etc., care duc la aceeasi simptomatologie si trebuie sa urmeze aceeasi cale.

 Hipoacuziile unilaterale, cu acufene unilaterale( doar o ureche este afectata) sunt cele neurosenzoriale- datorate unor mici accidente vasculare locale- ictus cohlear, sau tumorilor nervului acustic sau vestibular- neurinomul de nerv acustic, sau boala Meniere.

 Ictusul cohlear, sau hipoacuzia brusc instalata este o urgenta medicala, deoarece daca este tratata corect, imediat duce la recuperarea in totalitate a nervului fie cu spitalizare si perfuzii, fie la domiciliu cu tratamente intensive.

Neurinomul de acustiv este o tumora benigna, cu crestere lenta, dar invaziva, ce se manifesta la inceput cu acufene unilaterale, mici ameteli si tarziu cu hipoacuzie. Se poate opera clasic sau interveni cu gamma Knife, sau se tine sub observatie, insa necesita investigatii speciale si nu necesita tratamente orale.

Boala Meniere afecteaza frecvent o ureche, dar exista si bilateral, are o etiologie controversata , asociata cu stresul, sindroamele anxioase  si are o triada celebra- acufene mari, fluctuante, hipoacuzie pe frecventele grave si ameteli. Aceste manifestari clinice nu sunt obligatorii la debut toate, ci  se pot asocia diferit, insa evolutia fluctuanta, cu zile bune, zile rele, si testele specifice atat de nerv auditiv- audiograme, teste supraliminare, timpanometrie, cat si cele de vestibul- echilibru, cu videonistagmografie/scopie in criza- ne arata nistagmus, posturografia dinamica computerizata, si mai ales scaunul rotator ne pun un diagnostic corect si ne conduc la o conduita terapeutica stabila. Din nefericire boala Meniere este evolutiva, cu fiecare criza auzul se pate deteriora, acufena este cea care anunta criza si cea mai suparatoare din manifestari, ametelile nu sunt atat de puternice, cat dau senzatia de greata si instabilitate, nu vertij rotator clasic.

Exista tumori de ureche medie cu fasait pulsator, tumori de glomus jugular, cu diagnostic pus cu ajutorul timpanometriei, audiometriei si imagistic.

Exista boli genetice ca otoscleroza– fixare de lant osicular, frecventa la femei, care de asemenea merge cu hipoacuzie de transmisie si acufene suparatoare- insa aceasta se opereaza , necesitand inlocuirea scaritei fixate cu un piston, sau alt tip de dispozitiv, sau se protezeaza auditiv, pentru mentinerea nervului auditiv, ce este normal.

Si bolile simple, usor rezolvabile pot da acufene deranjante. Chiar un dop de ceara ne da senzatia de ureche infundata, fara durere, cu zgomot, fasaiala… Si o simpla extragere de dop poate rezolva situatia.

 Otita externa, de strand, de betisoare, chiar si otita medie, pot da acufene, insa durerea si senzatia de infundare, in puseu acut ne trimite la medic urgent si acesta poate rezolva afectiunea, rezolvandu-se si acufena insotitoare.

Traumatismul extern– o minge, un val, o palma peste ureche, poate duce la o durere de moment, insa persistenta unui tiuit, cu jena, infundare, trebuie sa ne duca urgent la ORL, fiindca sunt frecvente situatiile in care exista perforatie timpanala si chiar afectare de nerv- hipoacuzie neurosenzoriala brusc instalata – ambele fiind urgente medicale. Tratamentul administrat imediat, general, mai ales, dar si local duc la recuperare totala- perforatia se inchide, chiar fara cicatrice, auzul isi revine total, acufena dispare. Dar este necesar un diagnostic corect, rapid, cu otoscopie, timpanometrie- masurarea timpanului si audiograma tonala- masurarea auzului si a acufenei.

Simpla imbatranire a nervilor auditivi– prebiacuzia, o hipoacuzie neurosenzoriala, bilaterala, lent evolutiva, simetrica se poate insoti de acufene, iar acestea pot fi mascate de o protezare auditiva corecta, neavand un tratament specific pentru ele , ci doar un tratament de sustinere a nervului auditiv.

In afara bolilor ORL exista spodiloza cervicala, afectarea circulatiei sangvine in arterele vertebrale, celebra insuficienta vertebrobazilara care toate dau tiuieli, mici ameteli, nu vertij .  In aceste cazuri rotirea capului, aplecarea accentueaza acufenele si o simpla ecografie Doppler, precum si o radiografie  a coloanei cervicale duce la un diagnostic corect.

 Ateroamele (depuneri de placi colesterolice pe vase sangvine) de vase mari- carotidele comune, interne, externe, prin fluxul sangvin blocat/ micsorat de partea afectata pot da si le acufene si ameteli prin tulburarile  circulatorii  craniene unilaterale- tot ecografia Dopple pune diagnosticul. Patologia vasculara se investigheaza cu ecograful Doppler si cu angio RMN, nu computerul tomograf face diagnosticul.

Ce trebuie sa faca un pacient cu acufene? 

Sa ajunga la un ORL-ist,neurolog sa se caute cauza.

Noi efectuam o serie de teste care in final vor avea ca rezultat descoperirea etiologiei: audiograme tonale, audiograme vocale, acufenometrie cu mascare,teste supraliminare, impedansmetrie, cautarea reflexelor stapediene, precum si teste de echilibru si ameteli- de tipul videonistagmografiei, posturografie dinamica computerizata, verticala subiectiva, teste optokinetice, scaun rotator- in functie de acuzele pacientilor, pana la descoperirea etiologiei.