Kinetoza
Kinetoza
Kinetoza este o alterare neurovegetativă cu o intensitate variabilă, indusă de mișcările pe care le produc vehiculele terestre rau de masina , maritime și aeriene în timpul deplasării lor .
Kinetoza apare atunci când există o diferență între semnalele primite de la analizatorul vestibular și analizatorul vizual. În acest caz, sistemul nervos central primește un semnal de alarmă. Ca urmare a semnalului primit se declanșează o serie de manifestări neurovegetative : greață , transpirații, palpitații, creșterea pulsului etc.
Conform unor cercetări recente, persoanele cu un nivel de histamină în sânge mai ridicat sunt afectate de kinetoza. Frica și stresul ridică nivelul histaminei, iar tendința de kinetoză este accentuată. Pâna la vârsta de 6 luni, sugarii sunt protejați de acest fenomen, pentru că sistemul vestibular nu este încă dezvoltat.
Răul de mișcare poate fi dat de un conflict apărut între analizatori
Pot exista două categorii de conflicte între sistemele senzoriale și anume:
- Vizual/Vestibular (sunt de două tipuri)
- Cele două sisteme senzoriale trimit informații contradictorii sau necorelate. De exemplu, mișcări de cap asociate cu distorsiuni vizuale sau urmărirea unor valuri atunci cand ne aflăm pe o barcă.
- Unul dintre sisteme transmite informații în absența semnalului așteptat de celălalt sistem (Optocinetique)
- Canalele semicirculare/Sistemul otolitic (când partea vizuală nu este implicată)
Metode de ameliorare sau control a conflictelor
Metodele prin care putem ameliora sau controla conflictele apărute între semnalele trimise de analizatori sunt : reeducarea vestibulară și realitatea virtuală.
Realitatea virtuală reperezintă una dintre cele mai sigure metode de tratarea fobiilor. Cel mai frecvent în tratarea acestora se aplică o metodă care poartă denumirea de terapie prin expunere gradual. Pacienții sunt expuși treptat fricii lor de către un terpeut. Realitatea virtuală este considerată perfectă pentru realizarea acestei terapii.
Această metodă este una sigură, poate fi folosită în sala de recuperare medicală sau chiar la domiciliu. Mediul virtual poate fi modificat în funcție de particularitățile fiecărui pacient.
Pacienții care au suferit o tulburare vestibulară de tip periferic pot rămâne, după un episod acut, cu probleme. Dezechilibru, nesiguranță la mers, dificultate în menținerea poziției stând, amețeli, uneori acestea conducând la căderi și la afectarea calității vieții.
Acești pacienți beneficiază de o formă specializată de fizioterapie care poarta numele de reeducare (reabilitare) vestibulară. Pe langa metodele convenționale ale reeducării vestibulare, cercetări recente sugerează că realitatea virtuală poate aduce beneficii considerabile pacientilor. Realitatea virtuala aducandu-si aportul în reantrenarea echilibrului și reinvățarea pattern-urilor de mișcare.
Reeducare vestibulara
În reeducare pot fi utilizate un sistem de jocuri video cu sporturi care reantrenează echilibrul (ex. ski, snowboard, bicicleta, bowling etc). Pacientul trebuie să o controleze o platformă dinamică prin miscarile corpului pentru a îndeplini cerințele jocului respectiv.
Ședințele de reeducare trebuie să dureze minim 6 săptămâni, cu 3-5 ședințe pe săptămână, 20-30 minute sedinta. Rezultatele sunt evaluate la un anumit interval prin intermediul posturografiei dinamice computerizate. .
O nouă abordare este prin utilizarea stimulului declanșator.
Principiul consta in reproducerea conflictului vestibulo-vizual. Corpuri în mișcare/viziune statică sau accelerări ale pacientului, unghiulare/liniare fără ca vizual să fie percepute sau informații vizuale distorsionate.
În concluzie, prin aplicarea acestor metode pacientul este ajutat sa-si invinga temerile.