Copilul poate avea ameţeli, instabilitate, vertij?
Da, iar în astfel de situaţii este important rolul părintelui. Prima oară când observă unul din simptomele pe care le regăsiţi în acest articol, trebuie să meargă la medicul pediatru, apoi la neurologul pediatric.
Dacă testele EEG, RMN şi analizele sangvine ies normale şi simptomatologia persistă, este necesară verificarea urechii interne.
În astfel de siuaţii, noi medicii ORL-işti avem nevoie de un copil cooperant, calm, zâmbitor, ce ştie că vine să se joace cu noi, deoarece, cu cât copilul e mai mic, cu atât este mai greu de pus diagnosticul. Părintele trebuie să fie atent la detaliile esenţiale pentru a le comunica medicilor specialişti.
Noi sfătuim părinţii să filmeze, cu telefonul, mersul unui copil, atitudinea lui, mişcările dezordonate ale capului şi membrelor, dacă este cazul, mişcările ochilor, nistagmusul sau crizele.
De asemenea, este esenţial ca părintele să ţină un mic jurnal cu stările care i se par ciudate la copil, cu micile/marile crize (ora, ziua, durata, contextul apariţiei crizei, dar şi detaliile (dacă se învârte casa, în ce sens, factori posibili declanşatori, ce a mâncat în ultimele şase ore înainte de apariţia crizei, în ce poziţie era copilul când s-a declanşat etc.)
Dragi părinţi, vă rog, citiţi ce conţin alimentele pe care le serviţi copilului dumneavoastră.
Sunt multe alimente, aditivi, factori migrenoşi, în alimentaţia majorităţii copiilor, chiar şi foarte mici (glutamaţi, aspartami, ciocolată, gumă de mestecat, chiar şi în iaurturile cele mai populare.
Se întâlneşte frecvent mecanism migrenos ischemic vestibular, la copii, mai ales în familii cu părinţi migrenoşi. Aşa cum există migrena trigeminală, există şi migrena vestibulară.
Ce poziţie adoptă copilul pentru a se linişti în timpul unei crize de vertij?
Se observă că majoritatea copiilor au aceeaşi poziţie, în braţele părinţilor, aplecaţi pe una dintre urechi sau se culcă pe jos, mereu pe o singură ureche!
Este necesar să ştim aceste lucruri, ca medici şi ca părinţi care, ulterior vor comunica medicului informaţiile necesare pentru diagnosticare. Toţi copiii aleg să se aplece pe urechea pe care nu ameţesc, practic, îşi fac singuri repoziţia de otoliţi.
Cum identificăm urechea în care apare zgomot?
Dacă urechile sunt liniştite sau fluieră (există zgomote în urechi), pentru medic e necesar să se indice urechea cu zgomot. Astfel, copilul va fi rugat să indice urechea cu zgomot, să descrie felul zgomotului (gros sau subţire), dar şi dacă aude la fel cu ambele urechi. Informaţiile acestea sunt esenţiale pentru un diagnostic corect, pentru pregătirea părintilor şi a copilului, în vederea efectuării testelor vestibulare şi auditive.
Părinţii trebuie să fie informaţi din mai multe surse cu privire la ceea ce urmează să se întâmple la testarea copilului deoarece este necesară acceparea şi cooperarea copilului. El va primi ochelari speciali, în timpul controlului, în care ochii trebuie ţinuţi deschişi mereu, deşi este obscuritate totală. Copilul trebuie să fie pregătit pentru toate testele: rotatorii, calorice, vHIT şi cele auditive.
Sfătuim părinţii să vină întâi singuri, la unul din sediile Clinicii Nova Explorări ORL, să le arătăm ce facem. Astfel, danşii vor putea pregăti mai bine copiii, punându-le ochelari de ski sau de înot, acoperiţi cu bandă scotch sau izolatoare, îi pot învârti cu scaunul de birou sau le pot sufla aer cald, în urechi, cu uscătorul de păr, timp de 30-60 secunde. De asemenea, li se pot pune şi mici căşti de telefon, în urechi, pentru a se obişnui mai uşor cu sondele noastre, măcar câte 20-30 secunde.
Practic, înainte cu o săptămână de programarea copilului, la cabinetul ORL, părinţii pot exersa, în fiecare zi, minim 30 de minute, până la o oră, până când copilul se obişnuieşte cu rutina unor testări de vertij.
Exista copii de 3-5 ani, pregătiţi corect, care rezistă la toate testele, într-o singură şedinţă (de maximum o oră), cu pauze şi cu recompense, însă sunt şi copii care necesită şedinţe de testare multiplă, nefiind pregătiţi corect şi din timp, acasă.
E trist pentru noi când întâlnim astfel de copii nepregătiţi şi speriaţi care trebuie să facă faţă, în acelaşi timp, şi pretenţiilor părinţilor care ne cer să făcem toate aceste teste, indiferent de condiţii şi starea micuţilor, cu plânsete şi ţipete.
Astfel de stări, în majoritatea cazurilor fac imposibilă o testare corectă. Copilul e nevoie să fie cooperant, bine dispus cu răbdare şi cu ochii larg deschisi, mereu, fiindcă noi măsurăm nistagmusul (mişcările globilor ocular), măsurăm funcţia ambelor urechi, simetria, pentru a descoperi localizarea problemei, la nivelul nervilor, a lichidelor endolimfatice, a otoliţilor.
Toate aceste indicatii sunt valabile pentru copiii cu vârsta de peste 2-3 ani.
Ce ne facem cu copilul foarte mic, care plânge tare, când este luat în braţe şi preferă să stea în patuţul lui, fapt total nespecific copiilor sănătoşi?
Copilul care nu râde, căruia nu îi place să fie mişcat mult şi repede, în stânga sau în dreapta, aruncat în sus sau merge greu, e instabil, cade frecvent, nu răspunde la stimuli sonori normali, are o întârziere motorie sau are o poziţie nefiziologică a capului (ca şi cum ar avea un torticolis), arenevoie de asistenţa unui medic.
În astfel de situaţii se face consult pediatric, neurologic şi există teste şi pentru ei, fără a fi nevoie de răspunsul lor, dar trebuie să nu plângă, să fie liniştiţi, să adoarmă pentru unele teste şi să fie vigilenţi pentru altele (VEMP, ABR, OEA, vHIT şi VNG).
Dragi părinţi, nu putem să ne facem meseria fără dumneavoastră, iar copilul dumneavoastră merită şi poate fi diagnosticat corect, ceea ce va conduce la decizii terapeutice corecte cu vindecarea copiilor.
Am început cu recomandări şi rugăminţi, miniseria de informare cu privire la afecţiunile urechii interne, la copii.
Vom continua cu amănunte privind vertijul de pozitie tip otolitic la copil, Migrena vestibulară, neuronite şi boala Meniere la copil.
Dr Ioana Alexandra Voda MD, Ph D. ORL otoneurologie,
